Iar acum apa care se prelinge de pe acoperiş face un zgomot pe care l-am urât dintotdeauna şi pe care veşnic îl voi urî. Numai la gândul că plouă mă deprim. În concepţia mea, ploaia în sine e o activitate, un fenomen, o chestie deprimantă.
Poate singurul lucru bun în ceea ce priveşte ploaia e că dă pământului apa de care are nevoie… Ceva de genul : Vine ploaia, Bine-mi pare, În grădină am o floare.
Aşa. Şi ar mai fi curcubeul, pe care am ocazia să-l văd în toată splendoarea cocoţat undeva pe dealurile la care am vedere din camera mea.
Şi cum stăteam eu şi mă deprimam că plouă, mă gândeam la melodii (oare la ce altceva mă puteam gândi?) despre ploaie. Măi, şi-mi vine în minte o melodie pe care am ascultat-o chiar ieri şi de care uitasem câteva luni bune.
E de la Alternosfera. Poate aţi auzit de trupă, poate nu. Sunt din Republica Moldova şi au o muzică plăcută urechilor (cel puţin urechilor mele.) Se numeşte Ploile nu vin şi îmi place foarte mult. P.S. : Accentul e genial.
Şi parcă văd că o să vreau ploaie mâine, când (poate) o să-mi bată iar soarele în cap.