Ma mint , din nou.

Iar m-am lovit de acelasi perete alb si rece. Doar ca de data asta m-a durut mai mult decat oricand. Stii , mi-am calcat pe inima si am decis ca trebuie sa te uit..am inteles in sfarsit ca era mai bine pentru amandoi. Tu oricum nu aveai nevoie de mine , iar eu , eu…pe mine inca ma doare. Stiu ca inca sunt un inger , dar nu-mi mai simt aripile…si cad. Si in caderea mea mai intalnesc persoane care ma intreaba ce fac…si le raspund mereu acelasi lucru : ”Cad !”…
Mi-e teama de momentul cand o sa ating pamantul. Sunt aproape sigura ca o sa ma fac farame…si atunci in sfarsit o sa fiu linistita. Pentru ca te voi uita.
Si iar ma mint.