Liar , liar .

Ninge iarasi peste mine si-mi ingroapa pielea rece intr-un mormant alb si tacut. Simt cum aerul intra in mine , dar lipseste ceva , inima in mine nu mai bate . Am incercat sa ma zbat, sa tip, sa fug iar la marea-mi sarata ce-mi spala pacatele , iarta greselile, si-mi linisteste sufletul ars de atata timp trecut peste mine , si-mi da o noua inima ; una care nu este atat de slabita , care inca rezista la lovituri puternice ; dar eu sunt inchisa-n propria-mi piele.
Am alergat prin strazi intunecate si cautam marea in pahare si n-o gaseam si mai zambeam si vanam ochii tai si ma loveam de ei ca de o stanca si nu mai gaseam iesirea. Si am plecat intr-o zi pe marea din paharul meu si-mi canta in ureche un dulce refren dintr-un vechi cantec pe care obisnuiai sa-l iubesti.
Te-as lasa sa navighezi, ti-as da drumul doar ca mai apoi sa sper ca intr-o zi am sa ma trezesc iar tu ai sa fi acasa.

“Nu am avut parte de multe iubiri de poveste..
Dar a fost una; pe care am să o păstrez în sufletul meu mereu . “