De ce sunt mandra ca sunt romanca

 Am sa incep postarea prin a ura la multi ani Romaniei si romanilor de
aici si de peste granita. Cei din urma cred ca sunt legati de aceasta zi
speciala mai mult decat noi, cei de aici, pentru ca stiti cum se spune,
“You don’t know what you got till it’s gone.”
Cand aud pe la televizor ca iar am fost  jigniti de unii sau de altii, ca iar ne-a facut x sau y tara de rusine, ma intreb daca nu cumva cautam aprecierea in locuri total gresite. Prima data mi-am pus intrebarea asta acum 6 ani cand am avut ocazia sa particip la un schimb de experienta intre liceele mai multor tari. Finalitatea proiectului era aceea de a aduce studenti straini la noi si invers.
In urma acestui proiect, am ajuns la un liceu de arte din Copenhaga, Danemarca. Stiam deja ca Danemarca este o tara foarte dezvoltata, cu o populatie majoritara extrem de educata dar in acelasi timp extrem de rece si neospitaliera. Ajunsa acolo, am constatat ca aceasta tara era total diferita fata de orice alta tara din Europa in care mai fusesem pana atunci, intr-un sens negativ. Mi se parea neprimitoare, plina de betoane, ciudat de curata…intr-un cuvant,”rece”. Ma simteam ca Alice in Tara Minunilor si aveam permanent senzatia ca toata lumea se uita urat la mine.
Insa a venit ziua in care trebuia sa merg la cursul unui profesor de istoria artelor. Cand am ajuns la ora, cum era de asteptat, profesorul m-a intrebat cum ma cheama, cati ani am, de unde sunt. Am raspuns destul de timid “Romania”, asteptandu-ma la o reactie nu foarte prietenoasa din partea sa, insa am fost extrem de surprinsa cand profesorul a facut niste ochi mari si a etalat un zambet larg pe fata. Nedumerita, am zambit inapoi iar profesorul a inceput sa-mi povesteasca lucruri despre Romania pe care nici macar eu nu le stiam. Mi-a povestit ca isi petrece fiecare concediu in Romania, de fiecare data in alt loc si ca fusese pana atunci de vreo 20 de ori la noi in tara si ca o adora. De asemeni, mi-a marturisit ca scrisese 5 carti despre cadrele naturale romanesti dar si despre diversi artisti de la noi.
 In acel moment am realizat pentru prima data in viata, cat de mandra sunt si ca mi se umplea inima de bucurie cand imi povestea despre frumusetile tarii mele si ca aceea era o farama din ceea ce inseamna patriotismul.
Din acest motiv ma intreb inca…Oare cautam aprecierea persoanelor nepotrivite? Oare merita sa ne simtim jigniti de niste oameni inculti care cred ca Romania este o tara din Africa de Sud, dar care se bucura de o audienta aberant de mare? Nu ar trebui sa fim bucurosi ca oamenii cu adevarat culti si iubitori de frumos, apreciaza Romania?
Si pentru ca veti auzi azi probabil de foarte multe ori cuvinte de
patriotism si discursuri mai mult sau mai putin siropoase din partea
inaltilor functionari, am decis sa exprim prin imagini si sunete ceea ce
vreau sa transmit asa ca…
Acestea sunt motivele pentru care sunt mandra ca sunt romanca:
Peisajele si orasele medievale absolut superbe
Muzicieni cu adevarat talentati ale caror opere iti dau fiori pe sira spinarii
De ce nu, emblemele tarii
…si
multe alte locuri si multi oameni carora nu le-a fost niciodata rusine
ca sunt romani si mai important, nu le-a fost rusine sa afirme ca sunt
romani.