1 Mai.

Da, da.
Ieri a fost 1 mai, stiu. Cum puteam sa uit de o zi atat de importanta? Cum puteam sa omit asa ceva, mai ales cand televizorul are grija sa ma informeze prompt in fiecare secunda din cele 24 de ore ca e 1 mai?
Am sarbatorit 1 mai in stil propriu. Am dormit, m-am uitat la televizor, am iesit afara si alte chestii din astea neinteresante.
Nu ma incanta traditia asta prin care romanul, de 1 mai, e musai sa mearga la gratar, sa infulece si sa bea cat poate de mult. Logica acestei activitati imi scapa. Poate oi fi eu de vina ca nu inteleg. Atunci, scuzele mele.
Iar daca romanul nostru nu a iesit la gratar (desi asa ar fi trebuit, pentru ca a fost foarte frumos), a petrecut pe unde a putut, a asistat la n concerte, a ascultat muzica mai mult sau mai putin buna. Eu una am auzit ieri (din casa) toata ziua muzica in parcul Copou din oras, acolo unde s-a tinut manifestarea de 1 mai. Prea mult zgomot pentru nimic. Multe pregatiri, multa agitatie, nu stiu cata lume (nu m-a atras nimic sa merg pana acolo), dar macar nu a trecut ziua asa, nesarbatorita.

De 1 mai, lumea s-a distrat, s-a simtit bine, ceea ce, in definitiv, e bine. Singurul inconvenient a fost mormanul de gunoaie lasat peste tot pe unde romanul petrecaret a fost prezent. Dar na, asa e romanul, are circumstante atenuante.

Deci, 1 mai a trecut pentru mine ca o zi ca oricare alta. Nu i-am resimtit importanta, asta poate pentru ca inca nu sunt implicata activ in campul muncii.
Pana anul viitor, atunci cand, ca la indigo, se vot repeta aceleasi chestii ca in fiecare an de 1 mai, eu le urez tuturor oamenilor muncitori (cam tarziu, ce-i drept) un calduros “La Multi Ani!”

P.S.1 Adina – Alis mi-au adus in vizor o melodie foarte, foarte frumoasa. 😀 Deci multumesc. 😛

P.S.2 Mi-a revenit pofta de scris blog, deci de acum inainte voi fi mult mai prezenta decat am fost pana acum. Voi scrie mai mult incepand cu saptamana viitoare. Mai multe sunete, mai multe cuvinte, mai multa “eu”;